Alta Terra di Lavoro

già Terra Laboris,già Liburia, già Leboria olim Campania Felix

Ferdinando Russo, unico

Posted by on Ott 18, 2018

Ferdinando Russo, unico

O MAL’ UOCCHIO

Don Pietro mio, tenite na mugliera,
’o Signore v’ ’a guarda pe cient’ anne !
Pare na schiusa ’e rose a primmavera !
’A salute le scappa ’a fora ’e panne !
Tosta, ncerata, come manco ’a cera !

Addu vuei nun ce tòzzano, ’e malanne ?
Cresce ’a matina e scumparisce ’a sera
na cuntentezza longa ’e ciento canne !

Ah ! Benedico ! Manco nu catarro !
Sulament’io songo nu cippo ’e guaie!…
— Sapite ’o mutto, ’on Ci’ ? « Vino c’ ’o carro “
— Che carro e carro ! Ccà cuntammo ll’ ore

— (All’ ossa rotte ’e chi te vattiaie !

Aglie e fravaglie / Chisto è jettatore !.

 

‘A veppeta d’acqua …

 

Chisto è ‘o cunto d’’a veppeta d’acqua
mmiezo ‘a via d’’a Funtana Affatata,
addò mmano ê tiempe ‘e na fata
nce murette d’ammore nu Rre.

‘O zampillo pareva ‘e brillante
pe stu sole ca justo nce deva,
e, guardanno ‘a funtana pareva
nu tesoro ‘e brillante ‘e vedè!

Na matina, ‘o Rre de stu cunto,
sulo sulo passava a ccavallo;
se senteva luntano nu gallo
e na stella tardava a sparì.

D’’a funtana partette na voce :
“ Bellu Rre, ma pecchè nun scennite?
P’’o cammino che fatto già avite,
nun sentite mo ‘a sete ‘e venì?”

“ Tengo sete, ma è sete d’ammore,
funtanella e ‘a frischezza che tiene
nun abbasta a ssanà tutt’’e ppene
che ‘o Destino m’ha fatto pruvà!

So’ tre anne, tre mise e tre ghiuorne
ca na spina int’’o core fa sanghe,
ca sti gamme e sti bbracce so’ stanche
e chist’uocchie se stanno a abbruscià!”

“ Bellu Rre, mo, scennite e li llabbre
accustate a chest’acqua ca è ddoce..
rispunnette de ll’acqua na voce,
‘a Funtana Affatata chest’è !

Cca na vota vevette Rinaldo,
tutt’ammore p’Angelica ‘a bella,
cca na vota scennette d’’a sella
Bradamante e se sape ‘o pecchè!

E si Angelica aveva vevuto
a chell’ata funtana malegna,
addò ‘a Fata d’’o mmale ce regna,
‘o Destino vulette accussì!”

Ncielo ‘a stella se n’era trasuta,
ma stu gallo che ancora cantava,
pe tramenta ca ‘o Rre s’accustava,
suspennette nu chicchirichì.

Nun vulava pe ll’aria n’arillo,
nun passava na refola ‘e viento,
sulamente luceva ll’argiento
ncopp’’a bell’armatura d’’o Rre,

che accustanno sti labbr’a funtana
se facette cchiù janco d’’a cera,
po cadette e da sott’’a visiera
nzerraje ll’uocchie pe maje cchiù vedè.

Chist’è ‘o cunto d’’a veppeta d’acqua
mmiez’a via d’’a Funtana Affatata;
i’, p’averla surtanto guardata
sto murenno d’ammore pe tte!!

 

 

 

‘o cungedato dall’Africa

 

Gnernò, gnernò, nun state a senti ‘a ggente!

Che fa? Spàrano justo comm_ a nuje?

Io sò stato a Dogale… Ero sergente,

e saccio si se more o si se fuie!

Chille spòntano primma a duie a duie,

da sotto _e pprete!… A muzzo, a reggimente!

Apprufittano _e tutto! E mentre vuie

fate a lavante, sguigliano _a punente!

Pare na vermenara, e nun fernesce!

Tutto _o deserto, attuorno, se fa nire!

E stu nnire va nnanza, e cresce, e cresce……

Avite voglia _e sparà dinto _o mmuollo!

Ne so_ cadute ciente?… E che te crire?

N_ aio migliaro già te zompa ncuollo!

II.

Io vedette cadè tutte _e cumpagne,

e chiagnevo e sparavo. _E mmane? Nere!

Vedevo russo… Nun sentevo _e lagne,

e sti denocchie mieie, erano doje vrasere!

E scennevano _a copp_ _a li mmuntagne

alluccanno, _e nemice, a schiere a schiere_….

Me parette ‘e capì, mmiezo _e ccampagne,

na retirata de nu trumbettiere….

Faceva notte, o _o nniro d__e nemice

me faceva redi’ tutto oscurato?

Io nun v_ _o saccio dì! Ma chi v_ _o ddice?

Cadette. E nun me só cchiù llicurdato

comm’ è ca doppo me truvaie c’ _amìce,

sotto a na tenna _e campo, mmedecato.

III.

Veneno nnanza? E fosse _o Pat_ Eterno!

Tu l’_e vvide cadè da tute ‘e late!…

Che ssa_!… Te pare ca s_ è apierto _o nfierno,

e si peccate ‘e fatte, l’_e scuntate!

«All_assalto, figlioli! Caricate!…»

E tu te mine nnanza a piglia _o temo!…

Che ssà! Nc_ eramo tutte mbriacate….

S_ ha da muri ì E munimmo _zempitemo!

_O ppoco _e mpressione ca nun manca!

_o cumpagno ferito e scarpesato,

_a puzza, _e strille… E _a faccia se fa janca…

Tu tanno t’allicuorde _e tanta cose!…

Mammeta sola… pateto malato….

E _o core se fa tanto!…

E nun so_ rose.

IV.

_e scuppettate ca tu spare e spare,

‘e ramazzate cu _e cuozze d__e fucile!…

Doppo _o primmo mumente, a tte te pare

ca si pienze _a famiglia, si_ nu vile!

E te mine a cumbattere, e nun bare

ca si_ ferito cu na ponta _e stile,

ca na langia l’artica, e ca tu care

jettanno sango e spireto, a varrile!

No, no! Tu nun ce pienze! Tu t’arragge

ca te vide cadè ll’amice attuorno,

ca te vide affucà, da sti salvagge

Viva l’Italia! Allucche. E dint’all_ uocchie

_e llacreme te spòntano p_ _o scuorno!

E già te siente rutto int_ _e ddenocchie!

V.

Ma chi cade, cadenno se strascina

pe mmiezo o sango, addò vede _a bannera!

E te pare na stella d__a matina

ca luce ncopp_ a chella massa nera!

Llà tutt_ _a folla! Llà tutt_ ‘ammaina!…

Llà vide dente facce comm_ _a cera!

Llà ciento mane allerta!… E n_arruvina

de strille e botte… Llà sta _a guerra vera!

Che fa si attuorno tiene mille muorte?

Che fa si jiette sango _a ciento parte?

Llà! Curre Ila! D_ _o riesto che te mpuorte?

Llà, sempe llà, spiranno tu vuò ji!…

Llà, llà sultanto, tu vuò fa scannarle!

Llà ssotto… e tu llà ssotto vuò muri!!

 

Submit a Comment

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

*

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.